Reacția Asociației Vocea Justiției vizavi de condamnarea Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului
În lumina ultimelor evenimente care au marcat societatea, dar și sistemul judecătoresc din Republica Moldova, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” consideră necesar să statueze niște deziderate care stau la baza activității Asociației și reprezintă convingerile ferme ale membrilor Asociației noastre.
La 13 decembrie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Ojog și alții v. Republica Moldova (nr. 1988/06) cu privire la fondul cauzei, constatând că autoritățile naționale au încălcat dreptul reclamanților la un proces echitabil prin casarea ilegală, la 20 iulie 2005, a unei hotărâri judecătorești irevocabile în favoarea lor. De asemenea, Curtea a constatat că a avut loc și încălcarea dreptului reclamanților de proprietate prin adoptarea de decizii irevocabile, în defavoarea reclamanților, la 14 decembrie 2006 și 25 ianuarie 2007, de către Curtea Supremă de Justiție. Ea a rezervat aplicarea Articolului 41 din Convenție pentru o procedură ulterioară. Nici o cerere de revizuire în acest sens nu a fost depusă în baza prevederilor legale. La 18 februarie 2020, CtEDO a pronunțat hotărârea cu privire la satisfacția echitabilă în prezenta cauză. Curtea Europeană a concluzionat, cu privire la prejudiciul material, că în urma încălcării drepturilor reclamanților, aceștia au fost lipsiți ilegal de proprietatea lor în cadrul Casei de comerț „Gemeni” SA. Deși reclamanții au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul material în valoare de aproximativ 30 milioane de euro, Guvernul a contestat aceste pretenții, iar în final Curtea a estimat valoarea acestei proprietăți la 2 120 000 de euro. Cu toate acestea, Guvernul va trebui să plătească reclamanților această sumă în decurs de trei luni, doar în cazul în care va eșua să le restituie acestora imobilele respective.
Acest caz a stârnit un val de reacții negative, dar justificate, atât din partea societății civile, cât și din partea politicienilor, mai puțin însă din partea sistemului judecătoresc. În aceste condiții, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” consideră că o reacție adecvată din partea judecătorilor și a sistemului judecătoresc în acest caz, dar și în altele de acest gen, este obligatorie, deoarece Republica Moldova a fost obligată să achite despăgubiri pentru un prejudiciu cauzat de către autoritățile judiciare (instanțele de judecată) prin încălcarea dreptului cetățenilor la un proces echitabil.
În acest caz, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” statuează că este regretabil faptul că aceste încălcări a dreptului la un proces echitabil au fost comise tocmai de instanța supremă din stat, Curtea Supremă de Justiție, care are un rol primordial în uniformizarea practicii judiciare și promovarea principiilor de drept internaționale unanim recunoscute, și anume principiul securității raporturilor juridice care exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat‑o dreptul sau pe care acesta riscă s‑o creeze”. Această regulă, ridicată astăzi la rang de principiu al ordinii juridice europene, a apărut și s-a dezvoltat, în practica instanțelor internaționale. Acest principiu, impune următoarele obligații statului, și anume:
Să aplice într-o manieră previzibilă și coerentă legile pe care le-a adoptat; dispozițiile legale trebuie să fie accesibile publicului destinatar și redactate cu suficientă claritate. (CEDO, Broniowski c. Poloniei, 2005, para. 184); Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să‑şi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr‑un act determinat”; „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita”; „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice.
Trebuie respectată regula res judicata (puterea lucrului judecat). Soluția definitivă a unei instanțe judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior; procesul soluționat definitiv nu mai poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO, Brumărescu c. României, 1999, para. 61; Roșca |c. Moldovei, 2005, para. 24).
Hotărârile definitive trebuie puse în executare (CtEDO, Matheus c. Franței, 2005, para. 70; Tașkin ș.a. c. Turciei, 2004, para. 136).
Jurisprudența trebuie să fie unitară și constantă; în special la nivelul instanței supreme trebuie evitate deciziile contradictorii și asigurată coerența jurisprudenței (CtEDO, Beian c. României, 2007, para. 39). Sub acest aspect, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul securității juridice este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Așa fiind, elementele pe care se bazează principiul securității juridice sunt certitudinea și predictibilitatea dreptului. Acestea sunt necesare pentru a menține încrederea legitimă a cetățenilor în activitatea instanțelor.
Prin urmare, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” îndeamnă sistemul judecătoresc să-și asume responsabilitatea pentru lipsa de reacție și tolerarea tacită a unor asemenea cazuri, care au dus la condamnări repetate a Republicii Moldova, iar judecătorii Curții Supreme de Justiție vizați în asemenea cazuri, ar trebui să vină cu o reacție demnă de statutul de judecător.
Totodată, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” salută solidarizarea masivă a judecătorilor din mai multe instanțe judecătorești vizavi de atacurile populiste și iraționale ale politicienilor la adresa tuturor judecătorilor, condamnând cu vehemență declarațiile instigatoare la ură și dispreț în adresa autorității judiciare, or aceste declarații nu contribuie la îmbunătățirea situației, ci conduce la o discreditare periculoasă a autorității justiției. Justiția însă reprezintă garanția Statului de Drept, iar problemele apărute în cadrul unui sistem trebuie să fie analizate și soluționate doar prin discuții constructive și colaborare între cele trei puteri în stat: legislativă, executivă și judecătorească. Acuzațiile populiste ”aruncate” de către un reprezentant al puterii de stat împotriva altui reprezentant al puterii de stat, nu contribuie la reformarea puterilor de stat, ci la un schimb de acuzații ineficient, or cetățenii așteaptă maturitate și responsabilitate, și RESPONSABILIZARE din partea tuturor reprezentanților celor trei puteri în stat.
Nu în ultimul rând, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” își exprimă îngrijorarea profundă referitor la faptul că în lista dosarelor ”sensibile/politice” prezentate de Procuratura Generală se regăsesc și Judecători, în cazul cărora există argumente solide care atestă faptul că aceștia au fost persecutați pentru exprimarea convingerii proprii în exercitarea actului de justiție și nu pentru careva fapte reale comise. Această constatare este îngrijorătoare, or un alt principiu internațional recunoscut care stă la baza creării puterii judecătorești este INAMOVIBILITATEA judecătorului. Acest principiu presupune că „Inamovibilitatea magistraturii este dată, atât în interesul cetățenilor, cât și al magistraților. Numai atunci când magistratul se simte la adăpost de orice atingerea a puterii executive sau legislative, el va judeca după conștiința sa, indiferent de ce nu s-ar face cu Hotărârea sa de către toți cei interesați, care oricât de puternici ar fi, nu-l pot atinge”. Inamovibilitatea judecătorului este un principiu constituțional, atât timp cât Constituția recunoaște puterea judecătorească, ca una din cele trei puteri de stat.
Prin urmare îndemnăm societatea să fie la rândul său mult mai conștientă de necesitatea de a avea și de a asigura independența justiției în toate cazurile, să se mobilizeze și să solicite atunci când este necesar, prin mijloace constituționale, de la reprezentanții puterilor de stat, deputați, miniștri și judecători, respectarea principiului independenței și inamovibilității judecătorului, aceasta presupunând nu doar mobilizarea împotriva judecătorilor corupți(desigur aceasta este la fel de necesară), dar și mobilizarea în cazul apărării judecătorilor onești și integri, atunci când independența și inamovibilitatea lor este pusă în pericol. Doar în asemenea cazuri vom avea justiție echitabilă. Independența judecătorului nu este un privilegiu al său personal, ci este în primul rând obligația sa și dreptul cetățenilor deopotrivă.
Cu respect, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției”