Președintele Asociației “Vocea Justiției”, doamna judecător Victoria Sanduța, a acordat un interviu interesant portalului www.moldovacurata.md, despre justiție, judecători, legi, reforme, dar și despre oameni.

În interviu, doamna judecător s-a referit și la atribuțiile excesive ale președinților/vicepreședinților de instanțe, la inacțiunile Consiliului Superior al Magistraturii, dar și la existența unei mase de judecători buni în sistemul judecătoresc din Republica Moldova:

„Când există interese pe anumite dosare, nu se va face control doar pe acele dosare, dar se va iniția, chipurile, un control general și va fi verificat fiecare judecător. (…) De exemplu, se vine în birou și se verifică, chipurile, activitatea grefierului. Dar, de fapt, vine secretarul instanței, împreună cu președintele și îi spun judecătorului: „Dă-te într-o parte!”. Îi spun grefierului să aducă toate dosarele, care de fapt se află în seif la judecător și în procedură, ca și cum să le verifice dacă le-a cusut, dacă grefierul a trimis citații. Dar asta nu e treaba secretarului și președintelui să verifice dosarele din procedură”, a subliniat judecătoarea, care este în prezent suspendată, fiind în concediu de îngrijire a copilului.

Judecătoarea a mai atras atenția că, deși Consiliul Superior al Magistraturii ar avea în prezent suficiente instrumente la dispoziție, nu depune eforturi pentru a face ordine în sistemul judecătoresc. „Eu am fost prima care a solicitat demisia membrilor CSM, pentru faptul că au eșuat în administrarea eficientă a sistemului judecătoresc și în asigurarea independenței judecătorilor și a întregului sistem”, a declarat Victoria Sănduța.

Ați creat o asociație a judecătorilor, „Vocea Justiției”, o asociație de alternativă – îi putem spune așa?

Puteți să-i spuneți și de alternativă, dar este doar încă o asociație, pentru că judecătorii nu sunt obligați să aleagă, ori fac parte din asociația veche, ori din asociația noastră. Ei pot fi membri și în Asociația Judecătorilor, și în asociația noastră, și în alte asociații internaționale, este parte din dreptul la libera asociere, în funcție de interesele, problemele sau viziunile lor.

De ce ați decis că este nevoie de Asociația Vocea Justiției?

Denumirea este reprezentativă, pentru că am decis că judecătorii trebuie să fie mai vocali, mai deschiși pentru public, pentru societate. Din antichitate, judecătorii erau cei mai înțelepți, cei în care societatea avea încredere. Contează foarte mult ca această încredere publică să nu dispară, pentru că atunci când dispare încrederea societății în judecători, hotărârile lor nu mai au legitimitate.

Are acum societatea încredere în justiție?

Nu, societatea nu are încredere în justiție. Noi trecem prin niște procese foarte ample de modernizare, de reformare a instituțiilor de stat și a mentalității societății. Judecătorii la fel sunt membri ai societății. Eu simt, că în ultima perioadă, și mentalitatea judecătorilor se schimbă. Există o deschidere mai mare din partea sistemului judecătoresc.

Există o masă critică în sistemul judecătoresc, care să se opună tendințelor politicului de a influența deciziile din justiție?

Există această masă critică, dar probabil că până acum nu au fost circumstanțele favorabile pentru a se contura. Dar evenimentele din ultima perioadă, începând cu luna iunie 2019, au afectat întreaga societate, inclusiv sistemul judecătoresc, care este unul de principiu apolitic, deși este una dintre cele trei puteri în stat. Judecătorii au devenit mai vocali și mai curajoși, inclusiv s-a conturat acel grup de judecători care a venit cu inițiativa organizării Adunării generale a judecătorilor din 27 septembrie 2019, care a avut o tentativă de revocare a membrilor CSM, dar care a eșuat pentru că nu a avut vot deliberativ. Acesta a fost un lucru care nu s-a mai întâmplat în sistemul judecătoresc, așa încât judecătorii să ia în mâini soarta sistemului, să nu mai aștepte să vină cineva din Parlament, sau din minister, sau de la președinție, să spună ce trebuie să se întâmple în sistemul judecătoresc.

Convocarea Adunării generale a judecătorilor o vedeți ca pe un lucru pozitiv?

Da, faptul că a fost această inițiativă, evident că a fost un lucru pozitiv.

Și decizia de a-i demite pe membrii CSM?

Iată, deja, acesta a fost un lucru negativ. Pentru că judecătorii trebuie să fie exemplu de respectare a legii. Nu iau apărarea CSM, eu am fost prima care a solicitat demisia membrilor CSM, pentru faptul că au eșuat în administrarea eficientă a sistemului judecătoresc și în asigurarea independenței judecătorilor și a întregului sistem. Membrii CSM, dacă își dădeau atunci demisia, ar mai fi păstrat o fărâmă de onoare și demnitate în ochii societății, pentru că un om integru își recunoaște greșeala și se străduiește să o repare. Ceea ce nu a urmat. Eu nu mi-am schimbat părerea, însă trebuie de făcut o diferență. Noi nu putem să revocăm membrii CSM  doar pentru simplul fapt că nu ne place de ei. Trebuie să respectăm cadrul legal. Și la Adunarea generală a judecătorilor din 27 septembrie nu s-a respectat, pentru că nu au existat temeiuri expres prevăzute în lege. S-a invocat faptul că în situații excepționale se admit soluții excepționale.

S-a invocat atunci și declarația privind statul capturat.

Asta ar fi însemnat că toți judecătorii sunt capturați și toți trebuie să-și dea demisia. Ei trebuiau să se auto-revoce și pe ei, odată cu membrii CSM. În general, declarația privind statul capturat a fost adoptată și, ulterior, uitată și nu a fost respectată nici măcar de cei care au adoptat-o. Pentru că ulterior funcționari din statul capturat au fost repuși în funcții și promovați.

Faptul că unii judecători, precum fostul președinte al CSJ, Ion Druță, sau vice-președintele CSJ, Oleg Sternioală, sunt cercetați penal, a afectat imaginea sistemului judecătoresc?

Evident. Dar aceasta a fost o consecință logică. Despre ei s-a vorbit încă în iunie 2019, când au fost înlăturați temporar din funcțiile administrative, în legătură cu denunțul judecătorului Mihai Murguleț referitor la abuzurile de putere, trafic de influență și amestecul în înfăptuirea justiției. A fost, de fapt, primul cutremur în sistemul judecătoresc, când cei aflați la conducerea CSJ și a Judecătoriei Chișinău au fost înlăturați din funcții. Dar înlăturarea nu este o măsură prevăzută de lege. Doar pentru acest fapt, membrii CSM ar fi trebuit să-și dea demisia, deoarece ar fi trebuit să întreprindă niște măsuri legale. Dar ei, conștient, au întreprins niște măsuri populiste, cum ar fi întreprins un politician care nu are idee ce înseamnă respectarea cadrului legal, și i-au înlăturat temporar. Dar aceasta este o măsură care nu există.

Ce ar fi trebuit să facă?

Ar fi avut multe pârghii la dispoziție: să sesizeze Inspecția judiciară, să facă niște controale inopinate, niște acte de constatare, să purceadă la sancțiuni disciplinare, dacă ar fi fost cazul – avertisment, mustrare aspră, reducerea salariului și eliberarea din funcție, în funcție de gravitatea faptei comise. Nu s-a făcut nici până în prezent. Bunăoară, pe site-ul CSM, la rubrica hotărârile Consiliului de evaluare a performanțelor judecătorilor găsim hotărârea de evaluare a președintelui Judecătoriei Chișinău, Radu Țurcanu, care este evaluat cu calificativul ”Excelent” – cel mai înalt calificativ pe care poate să-l primească un judecător. Acolo este scris că el nu a fost sancționat disciplinar, a avut 12 plângeri pe numele său, dar toate au fost respinse ca neîntemeiate, că are o conduită ireproșabilă. Asta înseamnă că înlăturarea temporară de la conducerea Judecătoriei Chișinău nici nu a fost luată în considerare la evaluarea performanțelor, pentru că ea ulterior a fost anulată de Curtea de Apel, pentru că într-adevăr a fost o măsură ilegală. Toată lumea știa că asta o să urmeze. Asta a fost praf în ochi aruncat societății și nu este corect ca CSM să considere că societatea e proastă și nu înțelege ce se întâmplă. Dar nu este primul caz de decizii nejustificate emise de acest CSM.

Până la urmă, se pare că numai domnul Murguleț are de suferit după ce a semnalat aceste abuzuri.

În calitate de președinte al Consiliului de administrație al Asociației Vocea Justiției, am considerat imperativ de a face public acest caz. Domnul Murguleț s-a adresat la noi. Nouă ne-au părut excepțional de grave afirmațiile lui și am considerat că trebuie să dăm rezonanță acestui caz, astfel încât să nu fie trecut sub tăcere. Dar este de competența CSM să ia atitudine, să aibă o reacție, să spună care sunt măsurile întreprinse și dacă, în general, se adeveresc afirmațiile domnului Murguleț. Dar nu a avut nicio reacție. Este obligatoriu să se sesizeze Inspecția Judiciară, să se facă un control, când un judecător vine cu asemenea alegații. Dar asemenea declarații, până acum, niciodată nu au fost încurajate și, după cum se pare, iarăși să dă același semnal: „Mai bine tăceți, că altfel, tot voi o să aveți de suferit”. Asta e foarte grav.

La Forumul justiției din 23 iulie 2019, am fost unica și prima care a enunțat problema președinților de instanțe. Și după asta, acest subiect a fost inclus în proiectul ce urma să vină din partea Guvernului Sandu – să fie evaluați nu doar judecătorii CSJ, dar și toți președinții de instanțe.

Care este problema legată de președinții de instanțe?

Atribuțiile excesive acordate prin lege președinților de instanțe. De exemplu, eu acum am depus cerere pentru accedere în funcție administrativă – este loc vacant de vice-președinte al Judecătoriei Centru din Chișinău. Pentru asta trebuie să trec evaluarea extraordinară a performanțelor. Pentru această evaluare, eu am nevoie de o caracteristică din partea președintelui de instanță, care să includă reputația profesională, datele statistice privind hotărârile examinate, menținute, casate. Până la Colegiul de evaluare, președintele de instanță trebuie să verifice asta, să-mi dea caracteristică în care să scrie cum mă comport cu părțile în ședință, dacă fac expunere logică a argumentelor. Păi, stați un pic… Mă evaluează Colegiul de evaluare, subordonat CSM, sau mă evaluează președintele de instanță? Îi dă Colegiului un aviz și dacă nu este favorabil, Colegiul este obligat să-l ia în considerare, deci reiese că evaluarea cine mi-a făcut-o?

Deci, sunt excesive aceste atribuții?

Da. Am mai spus că președintele de instanță nu trebuie să aibă competențe de administrare a patrimoniului instanței – mobilier, rechizite de birou – de  repartizare a angajaților, a asistenților, a grefierilor, secretariat. Acestea sunt lucruri de care are nevoie un judecător. Atunci când are o mie de dosare în procedură și nu face la timp toate actele, riscă sancțiuni disciplinare. Este vorba de calculatoare, printere care nu funcționează. Am pățit o dată că am scris hotărârea motivată pe 10 pagini și s-a închis calculatorul, și nu am reușit s-o salvez. Dar dacă asta se întâmplă în fiecare zi? Dacă nu ai nici grefier și, în loc să faci hotărâri motivate, trebuie să le coși, să le pui în safeu, să transmis citațiile. Dar dacă amâni, încalci termenul rezonabil de examinare a cauzei. Sunt o sumedenie de chestiuni interconectate care afectează activitatea judecătorului. Și toate aceste momente sunt gestionate de președintele de instanță, care are niște pârghii foarte largi.

Ele sunt utilizate pentru a influența decizii?

Mie mi-au comunicat niște colegi anumite fapte care mi s-au părut foarte grave, dar eu nu pot să le comunic din numele lor, pentru că ei au spus că niciodată nu o să le facă publice.

Fapte legate de atribuțiile președinților de instanțe, pe care ei le utilizează pentru a le împiedica activitatea?

Da. Sau pentru a influența pe anumite dosare emiterea unor hotărâri. Eu am lucrat doi ani. De la începutul activității am avut câteva discuții destul de lungi cu vice-președintele instanței, în care am pus punctele pe „i” și am clarificat care sunt viziunile noastre despre justiție, care s-au dovedit a fi destul de diferite, dar pe parcursul acestor doi ani, am învățat să ne respectăm reciproc. Și astfel, eu nu am fost supusă unor presiuni pe dosare. Dar aceste atribuții excesive ale președintelui și vice-președintelui de instanță le-am simțit pe pielea mea când a fost vorba de controale. De exemplu, se vine în birou și se verifică, chipurile, activitatea grefierului. Dar, de fapt, vine secretarul instanței, împreună cu președintele și îi spun judecătorului: „Dă-te într-o parte!”. Îi spun grefierului să aducă toate dosarele, care de fapt se află în safeu la judecător și în procedură, ca și cum să le verifice dacă le-a cusut, dacă grefierul a trimis citații. Dar asta nu e treaba secretarului și președintelui să verifice dosarele din procedură. Unicul în măsură să sancționeze judecătorul este Colegiul disciplinar din cadrul CSM, care poate fi sesizat de părți, prin plângere, dacă judecătorul admite abuzuri. Dar în practică, se întâmplă altfel: ”Dați să verificăm, ca să nu fie plângeri”. Dar astea sunt lucruri confidențiale pentru care judecătorul poartă răspunderea – contacte, secrete comerciale, bancare, testamente.

Asta se întâmplă în mod obișnuit în instanțe sau când există interese pe anumite dosare?

Asta e și ideea. Când există interese pe anumite dosare, nu se va face control doar pe acele dosare, dar se va iniția, chipurile, un control general și se va verifica  fiecare judecător. Eu am fost supusă unui asemenea control, la începutul activității, lucram de două luni și s-a verificat, adică, activitatea grefierului.

De aceea spuneam, la acel Forum al justiției, că nu se poate ca o persoană de la Ministerul Justiției sau din Parlament să propună un proiect de reformare a justiției, dacă nu știe cum funcționează lucrurile pe interior. Când eram avocată, nici nu bănuiam câte chestiuni mărunte și vulnerabilități există în sistem, la care este supus judecătorul. Eram foarte critică în adresa judecătorilor, consideram că fiecare virgulă nepusă și cuvânt greșit este o impertinență. În asta și constă eșecul administrării judecătorești, pentru că pe umerii judecătorilor sunt foarte multe mărunțișuri, chestiuni care nu ar trebui puse pe răspunderea lor, dar pe cea a asistenților și grefierilor, care, din păcate, au salarii mizerabile. Avem puțini, iar cei pe care îi avem nu sunt instruiți, pentru că este acceptat oricine, volumul de muncă e foarte mare și ei admit erori, care le sunt imputate tot judecătorilor. Și un judecător, la o mie de dosare, trebuie să verifice două mii de chițibușuri.

Un alt exemplu este cel al judecătoarei Marina Curtiș. Cazul ei este revoltător, legat de refuzul nejustificat al CSM de a o transfera de la Taraclia la Chișinău. Ea a lucrat 8 ani la Taraclia. Ea are cinci copii la Chișinău și la ora 5 iese din casă, schimbă două transporturi publice, că nu are mașină, să ajungă la ora 9 în instanță. Înapoi se întoarce cu autostopul, pentru că seara nu mai circulă microbuzele. Și ajunge acasă la ora 11 seara. Și asta face în fiecare zi. Când și-a fracturat piciorul și și-a luat concediu medical, pe care îl tot prelungea, același președinte de instanță, în loc să redistribuie dosarele ei altor judecători, a dat vina pe ea, că ar fi iresponsabilă.

Ați adus exemple cum activitatea judecătorului poate fi afectată de detalii. Din partea autorităților vedem altfel de inițiative de reforme. Și Guvernul anterior, condus de Maia Sandu, propunea o evaluare a judecătorilor, o evaluare externă, și actualul Guvern rămâne la ideea de evaluare, dar cumva s-au schimbat accentele. Cum vedeți aceste inițiative?

Noi avem legi foarte bune și întotdeauna le-am avut. Dar la capitolul implementare întotdeauna am dat greș. Am avut probleme cu managerii, cu cei care au condus diferite sisteme în țara noastră, pentru că au fost aleși pe criterii de parteneriate, de relații dubioase. În fruntea unor instituții au fost puși conducători incompetenți. Dacă ar fi fost competenți, cu mecanismele existente ar fi fost posibil de reparat și de schimbat. Legea este un instrument care contează în mâinile cui este pus. Dacă este oferit unor persoane de rea-credință, poți să schimbi legile, dar nu o să avem niciodată rezultate. Trebuie să revenim la valorile morale. Suntem o societate săracă, punem mai mult accentul pe valorile materiale și am uitat de bunul simț. Integritatea este același bun simț și corectitudine. Eu cred că problema este în oameni, nu în legi. Nu văd care ar fi impedimentele legale în fața CSM-ului actual să facă curățenie în sistem. Are toate instrumentele la dispoziție. Când a trebuit, pe Domnica Manole au eliberat-o din funcție în baza unei investigații a Inspecției judiciare și cu asta au înlăturat din sistem pe cine aveau nevoie. Înseamnă că mecanisme sunt.

Fiecare Guvern vine cu inițiative de a reforma justiția, dar ei nu recunosc că asta, de fapt, e o tentativă de a controla procesul și spun că intențiile lor sunt nobile. Din inițiativele prezentate reiese că se vrea ca justiția să iasă de sub papucul cuiva și să intre sub papucul altcuiva. ”Vrem justiție independentă față de ceilalți, dar dependentă de noi”, ar fi motto-ul politicienilor.

Va avea loc Adunarea Generală a Judecătorilor la 13 martie?

Da, va fi ședința ordinară. Doar că nu știu ce o fi însemnând faptul că au ales ziua de vineri, 13, să o organizeze.

Credeți că va fi pusă în discuție revocarea membrilor CSM?

Revocare nu știu dacă va fi pusă în discuție, dar, cu siguranță, vor fi discuții aprinse și nu va mai fi ca până acum. De fapt, ceea ce a fost până acum în sistemul judecătoresc nu cred că o să mai fie, pentru că sistemul deja a prins acea gură de aer proaspăt de care avea nevoie și nu mai este posibil să închizi din nou ferestrele și ușile, și nici să tragi obloanele, să nu mai știe nimeni ce se face acolo. Nu se va mai accepta niciodată o supunere deplină și o autoritate abuzivă asupra judecătorilor buni, și ei sunt. Sunt încrezătoare că acea masă critică se va contura într-o forță comună de partea celor cu mult bun simț și a celor care mai păstrează prioritar valorile morale, față de cele materiale.

Interviul îl găsiți și accesând link-ul: https://www.moldovacurata.md/victoria-sanduta-problema-este…