La 12 martie 2020, Asociația Judecătorilor ”Vocea Justiției” a organizat o conferință de presă cu tematica: ” Agenda de lucru a Adunării Generale a Judecătorilor”, viziunea noastră- cu priorități, probleme ce necesită a fi discutate, precum și soluțiile la aceste probleme ce urmează a fi identificate de întreg sistemul judecătoresc.

Misiunea Asociației Judecătorilor ”Vocea Justiției” este aceea de a contribui la progresul social și evoluția individuală promovând cultura democrației, supremației legii și autoritatea justiției, de a solidariza oamenii cu privire la drepturi și îndatoriri, de a contribui la asigurarea independenței justiției și de a susține judecătorii în desfășurarea activității de înfăptuire a justiției fără imixtiuni din interior sau din exterior, de a contribui la dezvoltarea culturii juridice, moralității și integrității în societate.

Fără îndoială, Adunarea Generală a Judecătorilor din 2020 este mult așteptată și de sistemul judecătoresc, și de societate, anume pentru a discuta anumite probleme care au adus în impas sistemul judecătoresc și au pus în pericol Statul de Drept prin subjugarea justiției de către politic.

Adunarea Generală a Judecătorilor nu este o simplă întrunire a magistraților pentru a asculta rapoarte lungi și plictisitoare, cu date statistice și ridicarea mâinii pentru aprobare. Adunarea Generală a Judecătorilor este un organ care asigură realizarea practică a principiului autoadministrării puterii judecătoreşti, fiind constituită din judecătorii tuturor instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova. Prin urmare, este foarte important ca judecătorii, fiecare în parte, să conștientizeze rolul său individual în cadrul acestei adunări, care este unul de stabilire a principiilor de funcționare a sistemului judecătoresc, ca una dintre cele trei ramuri ale puterii de stat, fiecare judecător în parte, fiind purtător al puterii judecătorești, reprezentant al puterii de stat, investit cu încrederea cetățenilor. De fiecare în parte, și nu doar de membrii Consiliului, depinde cum va funcționa sistemul judecătoresc în continuare.

Iată de ce, am considerat important să trecem în Agenda de lucru a Adunării Generale a Judecătorilor, o listă de subiecte care trebuie, în viziunea noastră, să fie obligatoriu discutate la Adunarea Generală a Judecătorilor, motivul pentru care am și organizat această conferință de presă. Lista subiectelor este următoarea:

1.     Rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii

2.     Modificările la Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii

3.     Lipsa personalului auxiliar în instanțele de judecată: grefieri, asistenți judiciari,etc.

4.     Volumul excesiv de muncă al judecătorilor

5.     Lista cu indicații cu soluții pe dosare în adresa judecătorilor Curții Supreme de Justiție

6.     Condamnările la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și responsabilitatea sistemului judiciar

7.     Dosarele penale deschise pe numele judecătorilor calificate ca dosare politice

8.     Procesul de evaluare a judecătorilor

9.     Situația legată de transferurile judecătorilor

10.  Prevederile ce privesc răspunderea disciplinară a judecătorilor

11.  Situația legată de denunțurile judecătorilor cu privire la imixtiunea ilegală în activitatea de înfăptuire a justiției

12.  Atribuțiile excesive a președinților și vicepreședinților de instanțe și abuzul de aceste atribuții

13.  Percepția societății asupra selectivității justiției

14.  Neadmiterea implicării politicului în administrarea sistemului judecătoresc

Toate aceste subiecte, în principiu, sunt strâns legate între ele, în mare parte rezultă unul din altul, dar să le începem pe rând:

·       Rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii

Potrivit Legii, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea constituirii şi funcţionării sistemului judecătoresc, este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti şi asigură autoadministrarea judecătorească, având un șir de atribuții și împuterniciri, oferite de lege, pentru a îndeplini acest rol. Pe parcursul timpului, însă, în special pe parcursul ultimelor două mandate, Consiliul Superior al Magistraturii a renunțat treptat, tacit, dar benevol la o arie largă de împuterniciri ce țin de autoadministrarea puterii judecătorești și s-au erijat în poziția de victimă care așteaptă fie indicații din partea reprezentanților celorlalte două puteri în stat, fie și-au consttruit poziția în dependență de conjuncturile politice și majoritățile parlamentare. Acest lucru este inadmisibil în continuare, ori Consiliul Superior al Magistraturii este un organ apolitic și are obligația să fie independent, încălcarea acestei obligații, urmând să ducă la sancțiuni aspre. Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de organ de autoadministrare a puterii judecătorești, trebuie să-și conștientizeze, rolul și statutul său în structura Statului de Drept și să iasă din poziția de victimă, care așteaptă să fie dirijată de politic, să-și asume un rol diriguitor și proactiv în administrarea sistemului, nu să iasă de fiecare dată să se justifice și să se apere, adoptând o poziție permanentă de defensivă în fața Parlamentului, Guvernului sau a Președintelui, adică în fața reprezentanților celorlate două puteri de stat, aflate pe picior de egalitate cu Consiliul Superior al Magistraturii și întreg sistemul judecătoresc. Rolul proactiv presupune înaintarea propunerilor și inițiativelor personale ce țin de administrarea sistemului judecătoresc, rolul proactiv presupune dialogul propriu și permanent cu societatea prin comunicarea deschisă, transparentă și permanentă cu cetățenii, rolul proactiv însemnând capacitatea proprie de a face curățenie în sistem într-un mod credibil și coerent, astfel încât toate acțiunile să fie justificate și comunicate publicului larg, într-un mod care nu lasă loc de interpretării, dubii și suspiciuni, rolul proactiv însemnând inclusiv organizarea de Adunări Generale Extraordinare, mai des decât o dată în an, pentru a putea supune dezbaterilor toate problemele și soluțiile identificate ce țin autoadministrarea sistemului judecătoresc.

·       Modificările necesare la Legea cu privire la Consiliului Superior al Magistraturii

Aici trebuie să ne referim și la recentele modificări la legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, acestea au fost făcute neținându-se cont, iarăși, nici de recomandările internaționale, Opinia Comisiei de la Veneția, nici de standardele internaționale ce vizează independența justiției, standarde care au fost stabilite la nivel global, încă înainte de anii 2000, ceea ce presupune excluderea din componența Consiliului Superior al Magistraturii a oricăror funcții politice sau pârghii de influențare politică și aici ne referim la necesitatea excluderii din componența CSM a Ministrului Justiției, a Procurorului General, a Președintelui Curții Supreme de Justiție, numirea cărora implică participarea politicului, dar și care dețin funcții administrative în interiorul sistemului care ar putea să afecteze independența instituțională a judecătorilor. Potrivit art.2-3 din Carta Universală a Judecătorului, pentru a proteja independența judiciară trebuie instituit un Consiliu care să fie complet independent de alte puteri ale Statului. Membrii Consiliului trebuie să fie în majoritatea lor judecători aleși de către colegii lor, în conformitate cu niște proceduri care să le asigure cea mai mare reprezentare. Consiliul Superior al Magistraturii poate avea și membri care nu sunt magistrați, pentru a reprezenta diversitatea din societatea civilă, însă pentru a evita orice suspiciune, acești membri nu pot fi politicieni. Ei trebuie să aibă aceleași calități ca judecătorii în ceea ce privește integritatea, independența, imparțialitatea și competențele. Nici un membru al Guvernului sau al Parlamentului nu poate fi în același timp și membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

În continuare, legea a fost modificată și a fost mărit numărul de profesori de drept, de la 3 la 5, care să fie desemnați în componența Consiliului de către Parlament cu votul majorității simple a deputaților aleși, ceea ce constituie, iarăși o oportunitate, de a numi acești membri pe criterii politice pentru a influența puterea judecătorească. Or, rolul profesorilor de drept titulari trebuie să fie unul de expertiză juridică doctrinară a tuturor Deciziilor luate de Consiliul Superior al magistraturii în procesul de administrare a sistemului și administrarea carierei judecătorilor. Adevărații profesori nu renunță la munca pedagogico-didactico-științifică pentru a se transforma într-un instrument de sistem, o dată numiți de Parlament, cordonul ombilical trebuie tăiat, profesorii trebuie să fie ulterior absolut independenți în activitatea lor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru a-și păstră onoarea și reputația profesională, criterii anume pentru care se prezumă că sunt numiți în componența Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit standardelor internaționale profesorii de drept reprezintă diversitatea din societatea civilă și sporesc transparența activității Consiliului, ca organ de autoadministrare judecătorească, însă aceștia au un rol de asigurarea unui echilibru la luarea deciziilor, dar nu pot avea un rol decisiv, iarăși potrivit standardelor internaționale. Prin urmare, modificările făcute în grabă la această lege, inclusiv graba numirii acestor profesori, în aceeași zi cu data preconizată pentru Adunarea Generală a Judecătorilor nu sunt raționale și nu corespund principiilor consfințite în Constituție.

La fel este suspicioasă și modificarea în grabă a Legii modificate a CSM, prin insistarea asupra posibilității alegerii Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept, or președintele CSM este o funcție permanentă, care presupune organizarea activității și funcționării Consiliului, în cazul alegerii unui profesor titular în calitate de Președinte, acesta ar trebui să renunțe la calitatea de profesor de bază în cadrul Universității în care activează și să devină angajatul Consiliului, care ar fi remunerarea acestuia în acest caz și care ar fi raționamentul ca un profesor care a fost numit în Consiliu anume pentru calitatea lui de profesor titular, să renunțe la această calitate, ca să devină Președinte al Consiliului, care este o funcție managerială, administrativă? Judecătorii sunt detașați pe perioada activității în Consiliu, dar cel mai important ei sunt aleși de colegii lor prin vot secret și liber exprimat la Adunarea Generală, însă profesorii de drept, sunt numiți de Parlament, de o altă putere în stat, cum  poate să asigure reprezentarea judecătorilor Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, dacă acesta este numit de reprezentanții unei alte puteri în stat, dar și mai important el este un membru numit, nu ales, prin urmare profesorii ar trebui să-și păstreze rolul lor consultative și de expertiză doctrinară de specialitate în Consiliu dar nu să se ocupe de activități de administrare și gestionare a resurselor financiare, umane și chestiuni de organizare a autoadministrării sistemului judecătoresc.

·       Lipsa acută și permanentă a personalului auxiliar: grefieri, asistenți judiciari.

Un alt subiect important de inclus pe agenda Adunării Generale a Judecătorilor este lipsa acută și permanentă a personalului auxiliar: grefieri, asistenți judiciari, interpreți, etc. Sistemul judecătoresc pe parcursul timpului a tolerat tacit lipsa acțiunilor manageriale efective privind suplinirea posturilor vacante prin măsuri concrete și practice de redresare a situației.

CSM, la fel, cunoscând acest lucru, a tolerat faptul că judecătorii nu sunt asigurați în activitatea de înfăptuire a justiției cu personal auxiliar necesar, judecătorii au redactat și procese-verbale, au expediat și citații, au cusut dosare, pe lângă activitatea de bază de judecare a cauzei în ședințe și motivarea hotărârilor, deci toate în același timp , din cauza că nu aveau grefier, sau asistent, sau nici una, nici cealaltă. Totodată sunt instanțe judecătorești în care activează 50 de judecători cu doar 2 interpreți pentru toată instanța, în condițiile în care judecătorii au permanent în examinare circa 500-600 dosare, ei nu pot desfășura anumite ședințe de judecată, pentru că nu pot asigura participarea interpretului, ședințele se amână pentru luni de zile.

Neasigurarea judecătorilor cu personal auxiliar necesar este o problemă gravă care afectează calitatea actului de justiție și implicit, afectează independența judecătorilor, care fiind puși într-o situație vulnerabilă, fără grefier/asistent judiciar, la volumul de muncă foarte mare, termenii restrânși, admit erori din neglijență, supraextenuare și, în rezultat sunt intimidați de către conducerea instanței, Inspecția Judiciară, CSM, ca să devină mai puțin principiali, mai loiali la influențe din interior și din exterior, astfel încât să nu fie sancționați sau chiar eliberați din funcție pentru erori de administrare a dosarelor din procedură.

·       Volumul de muncă excesiv al judecătorilor

Volumul de muncă excesiv al judecătorilor este un altă problemă care trebuie discutată și soluționată în cadrul Adunării Generale a Judecătorilor, or un judecător care are în procedură de examinare permanent (permanent însemnând în același timp), deoarece un dosar se încheie și judecătorul primește altul în loc, la moment așa funcționează programul, indiferent că acumulează 500-1500 dosare (și trebuie să se gândească în același timp la toate soluțiile, să petreacă ședințe pe aceste dosare, să administreze dosarele:cusute, procese-verbale redactate, citații, cereri, etc;), judecătorul nu poate fizic și psihologic să examineze calitativ aceste dosare în doar 8 ore de muncă/5 zile pe săptămână. Astfel judecătorii responsabili (mare parte din ei) lucrează mereu și în afara orelor de muncă în detrimentul timpului petrecut cu familia, ceea ce duce la alte probleme și mai grave, care în cumul contribuie la starea de stres permanentă a judecătorului. În aceste condiții, judecătorul nu este capabil fizic să furnizeze o calitate adecvată standardelor internaționale a actului de justiție.

·       Lista cu indicații ale fostului președinte CSJ.

Prin luna septembrie 2019 în spațiul public a apărut o listă care ar conține niște indicații pe care le-ar fi dat fostul președinte CSJ pe anumite cazuri concrete și care, în mare măsură, ar putea fi catalogate ca fiind legate de politic sau de anumite grupuri de interese afiliate politicului.

Și, cu mare stupoare, noi am sesizat că această listă nu a stârnit nici un fel de reacție în spațiul media, civic, judiciar. Și îndeosebi în cel judiciar, unde s-a creat o așa senzație că parcă nici nu s-ar fi întâmplat nimic, de parcă ar fi ceva uzual. Iar cei care ar fi trebuit să reacționeze (Procuratura, Inspecția Judiciară, precum și judecătorii vizați în această listă) parcă s-au făcut ”morți în păpușoi”.

Fenomenul însă, în esență, este unul foarte grav, deoarece el atestă o posibilă lipsă de justiție la cel mai înalt nivel, adică a CSJ, care de fapt, ar trebui să fie ultima pârghie de garantare a acesteia.

Respectiv, ar fi fost cazul ca CSJ să iasă cu un comunicat în care să spună că nu, nu  este adevărat, că o astfel de listă nu a fost ridicată în timpul percheziției în birou (lucru care nu s-a făcut ceea ce ne determină să credem că ea a existat în realitate), că da, a fost o astfel de listă, însă ea nu reprezintă o reflecție a realității, ci a imaginației bogate a persoanei care a întocmit-o, lucru care iarăși nu s-a făcut, precum și că nu, că deciziile finale din această listă ce ar fi urmat să fie adoptate nu ar corespunde cu deciziile finale efectiv adoptate, însă, la fel, nu avem o astfel de infirmare, iar aparent toate deciziile pe cazurile respective, coincid cu așteptările fostului președinte al CSJ.

Și dacă e adevărat că această listă ar fi o reflectare a realității existente în justiție - atunci e grav, e foarte grav.

·       În ce privește condamnările RM la CtEDO.

Din start trebuie de menționat că nu toate condamnările pot fi puse pe seama sistemului judiciar, iar din acestea din urmă, nu toate reprezintă o neglijență gravă a judecătorilor care au luat unele sau alte deciziii.

În același timp, nu ne putem ascunde sub paravanul independenței justiției și cu aceasta să parăm orice acuzație la adresa noastră atunci când e vorba de condamnări sensibile, atât sub aspectul impactului (de ordin economic, reputațional etc) asupra societății noastre, cât și sub aspectul adoptării unei hotărâri vădit contrare, atât practicii CtEDO, cât și practicii noastre judicare constante.

Iar aici, cât de neplăcut n-ar fi să o spunem, pentru reprezentanții tuturor grupurilor politice, trebuie de accentuat faptul că astfel de cazuri, cum ar fi: cazul alegerilor locale, cazul răpirii profesorilor turci, cazul Gemenii, etc., reprezintă nimic altceva decât realizarea unor interese mărite ale diferitor grupuri politice sau a diferitor grupuri financiare strâns legate cu politicul. Or, suntem convinși că este exclus că ele ar prezenta doar realizarea unei voințe doar a judecătorilor.

Respectiv, noi judecătorii, trebuie să ne așezăm și să identificăm soluții care să excludă ”din fașă” orice dorință a diferitor grupuri de interese de a-și impune soluții judiciare convenabile lor și care să nu reprezinte o reflecție a ideii de supremație a legii.

·       Cu referire la subiectul dosarelor ”politice” în privința judecătorilor.

Cu părere de rău, trebuie să constatăm că în privința unor proceduri (fie cu caracter penal, fie cu caracter disciplinar) planează o bănuială mai mult decât rezonabilă, că ele au fost pornite nu pentru anumite abateri concrete, ci pentru faptul că judecătorii au adoptat anumite decizii contrar intereselor anumitor grupuri de influență, fie ele din sistemul judiciar, fie celor strâns legate și influente de pe lângă sistemul judiciar sau pentru faptul că au încercat să-și expună opoziția față de anumite lucruri care au loc în sistemul nostru.

Iar acest lucru este inadmisibil, el reprezintă o trecere nu a primei linii roșii, ci a celei de a treia sau a patra.

Este imperios necesar de constituit un așa sistem judiciar care să excludă ”din fașă” orice încercare de intimidare a judecătorului cu diferite proceduri, iar noi judecătorii trebuie să ne așezăm și să stabilim dacă putem face față unei astfel de provocări, și dacă da - atunci cum s-o facem.

·       Procesul de evaluare a judecătorilor și eficiența acestuia.

Pe hârtie noi avem un mecanism, parcă bun, de evaluare care ar trebui să excludă orice judecător care nu face față, dar în realitate noi observăm că el nu este unul eficace.

Fie totul se reduce la niște hotărâri șablon că totul e bine și că judecătorul e bravo, fie, în cazul unor judecători care îndrăznesc să nu țină cont de doleanțele diferitor grupuri de interese, el este utilizat ca un mijloc de sancționare.

În același timp, dacă acest mecanism ar trebui să asigure o evaluare corectă a performanțelor judecătorilor, în realitate există foarte multe indignări în rândurile colegilor, chiar dacă ele nu sunt scoase în public, că evaluarea nu este una obiectivă, iar cei care ating performanțe înalte în activitatea sa, dar nu sunt apropiați factorilor de decizie din sistem, pot obține un calificativ maxim de ”foarte bine”, pe când alții, deși nu se pot lăuda cu realizări deosebite, dar sunt apropiați factorilor de decizie (pe linie de rudenie, de interese, etc.) deseori obțin calificative de ”excelent”.

Și în fine, cu titlu de exemplu și de argumentare a ideii că toate subiectele atinse sunt interdependente, expunem următoarea situație de fapt, fără a face referire la nume concrete. În lista indicațiilor ridicată de la fostul președinte al CSJ se regăsesc dosare care deja sunt primite spre examinare la CtEDO și pe care, în cazuri în care judecătorii de la instanțe inferioare au adoptat soluții contrar așteptărilor, s-au ales imediat cu diferite proceduri disciplinare sau de altă natură, fie au fost nevoiți să plece din sistem, iar la evaluare ei previzibil puteau să primească calificativul insuficient.

·       Situația cu privire la transferurile judecătorilor.

Transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel și rezultatele desfășurării concursurilor cu privire la transferul respectiv a fost permanent un indiciu foarte sensibil în administrarea sistemului judecătoresc. În majoritatea cazurilor cererea privind transferul este motivată prin necesitatea schimbării instanței de același  nivel și transfer la o instanță care se află mai aproape de locul unde locuiește judecătorul.

Admiterea unor astfel de cereri, în cazul când sunt locuri vacante, este foarte importantă, pentru a înlătura cheltuielile suplimentare ale judecătorului din surse financiare proprii pentru transport și pentru achitarea chiriei apartamentului, care nu sunt, de regulă, recuperate.

Or, nu este rațională respingerea cererii privind transferul judecătorului care activează mai mul decât 5 ani în sistemul judecătoresc și numirea la locul vacant solicitat prin transfer a unui candidat la funcția de judecător care nu a activat nici o zi.

Cu părere de rău, astfel de cazuri se întâmplă permanent și mai mult decât atât, în partea motivată a Hotărârilor CSM privind admiterea sau neadmiterea transferurilor, nici măcar nu este argumentată soluția Consiliului prin argumente clare și întemeiate, ca să evite dubiile că hotărârea respectivă a fost, de fapt, influențată de interese ilegale sau corupționale.

Transferul, de fapt, nu are nevoie sa fie justificat prin evaluarea activității judecătorului și trecerea prin procedura de selecție, deoarece nu se schimbă nivelul instanței, ci se schimbă numai localitatea unde se află locul de muncă.

Transferurile judecătorului de la o instanță la alta de același nivel, nu pot să fie folosite ca un instrument de manipulare și control asupra judecătorului și fiecare hotărîre a CSM trebuie sa fie motivată în scris cu ilustrarea argumentelor și criteriilor care au fost folosite ca bază pentru decizia privind admiterea sau respingerea cererii privind transferul.

Motivarea deciziei este necesară pentru a demonstra că CSM a fost condus numai de argumente ce asigură buna administrare și managementul efectiv  de resurse umane și respectarea drepturilor și garanțiilor de muncă a judecătorului, dar nu de alte interese ilegale sau obscure.

Respectiv este necesar ca CSM să prezinte un raport, prin care să fie indicate motivele nu numai a transferurilor care au fost admise, dar și a transferurilor care au fost respinse în perioada activității acestui Consiliu.

·       Prevederile legate de răspunderea disciplinară a judecătorului

Hotărârile Colegiului disciplinar, prin care au fost sancționați disciplinar judecătorii prezintă un interes major pentru corpul judecătoresc, anume prin prisma analizei încălcărilor care sunt admise de judecători mai des.

Este necesar ca să fie prezentat un raport care conține analiza încălcărilor comise, a sancțiunilor aplicate și cel mai important a măsurilor propuse de inspecția judiciară, deoarece conform punctului 1.3 din Regulamentul cu privire la organizarea, competenţa şi modul de funcţionare a inspecţiei judiciare, activitatea Inspecţiei Judiciare, în mare parte, constă în:        

-        propunerea măsurilor adecvate, ca urmare a verificării situaţiilor în care se invocă încălcarea reputaţiei profesionale, a imparţialităţii şi independenţei judecătorilor, şi a sistemului judiciar în ansamblu;

-        identificarea vulnerabilităţilor din sistemul judiciar, înlăturarea disfuncţionalităţilor şi prevenirea riscurilor în activitatea instanţelor de judecată,

-        formularea de propuneri adecvate, pe baza datelor rezultate din verificările efectuate, şi

-        furnizarea unor informaţii obiective instituţiilor implicate în gestionarea sistemului judiciar;

Astfel este strict necesar să fie raportat, care propuneri adecvate, pe baza datelor rezultate din verificările efectuate, au fost înaintate de Inspecția Judiciară și care  vulnerabilităţi din sistemul judiciar au fost identificate în baza controalelor și a plîngerilor parvenite la Inspecția Judiciară, care propuneri au fost îndreptate spre înlăturarea disfuncţionalităţilor şi prevenirea riscurilor în activitatea instanţelor de judecată și ce măsuri de îmbunătățire, prevenire și combatere a disfuncționalităților din sistem au fost înaintate de către inspecția judiciară în ultimii 5 ani de activitate și dacă acestea au fost înaintate de ce nu au fost implementate, de ce publicul larag și nici sistemul judecătoresc nu cunoaște despre ele, iar dacă nu au fost asemenea propuneri înaintate, de ce Consiliul Superior al Magistraturii nu le-a solicitat Inspecției Judiciare?

Trebuie să recunoaștem că este complet greșit să fie manifestată activitatea Inspecției Judiciare numai prin propunerile de sancționare a judecătorilor, deoarece în așa condiții Inspecția Judiciară a fost și va rămâne să fie folosită ca un instrument prin care se realizează încercările de a obține controlul asupra sistemului judecătoresc prin eliminarea din sistemul judecătoresc a persoanelor, care nu se supun indicațiilor ilegale și coruptionale.

·       Situația legată de denunțurile judecătorilor privind imixtiunea neadmisă în activitatea de înfăptuire a justiției

Conform art.8 alin. (31) al Legii cu privire la statutul judecătorului, este interzisă comunicarea judecătorilor cu participanții la proces sau cu alte persoane, inclusiv cu persoane cu funcții de demnitate publică, dacă o astfel de comunicare este legată de dosarul aflat în procedura judecătorului și are loc în alt mod decât cel prevăzut de regulile de procedură. Comunicarea este interzisă din momentul de înregistrare a dosarului în instanța de judecată și până la emiterea hotărârii irevocabile. Orice comunicare în afara ședințelor de judecată se face în scris și se anexează obligatoriu la dosar. Art.15 alin.(2) al aceleiași legi, stabilește că în cazul în care a fost admisă comunicarea sau tentativa de comunicare interzisă a unui participant la proces sau a altor persoane, inclusiv a persoanelor cu funcții de demnitate publică cu judecătorul, acesta este obligat să informeze în scris, în aceeași zi, Consiliul Superior al Magistraturii despre producerea acestui fapt.

Astfel, la moment, cu regret constatăm faptul că judecătorii care au denunțat pe parcursul ultimilor ani influențe necorespunzătoare în activitatea acestora, atât în aceeași zi, cât și ulterior, au avut parte doar de neplăceri atât în carieră, cât și în viața cotidiană. Considerăm că acest fapt descurajează total judecătorii în a-și păstra independența, atât față de factori externi, dar și de factori interni, fapt ce generează premise de a ține în continuare sistemul judecătoresc în regim captiv.

·       Atribuțiile președinților și vicepreședinților de instanțe, abuzul de aceste atribuții

Totodată, în același context, trebuie evidențiați următorii factori, care descurajează denunțarea influențelor necorespunzătoare și anume:

1)     Numirea și menținerea în funcții administrative a unor judecători lipsiți de integritate, dar și de autoritate în rândul colegilor, și care abuzează în mod evident prin acțiuni sau inacțiuni de competențele acestora.

2)     Inacțiunea totală a inspecției judiciare asupra abuzurilor comise de unii președinți și vicepreședinți de instanță, chiar și atunci când abuzurile sunt evidente și probate în modul corespunzător.

3)     Promovarea în instanțele ierarhic superioare a președinților și vicepreședinților de instanțe, chiar și atunci când în privința acestora planează suficiente dubii rezonabile că aceștia influențează în mod negativ ceilalți judecători, distrug cariere, iar prin exercitarea pârghiilor de influență denigrează întreg sistemul judecătoresc, nu doar în Republica Moldova, dar și în afară.

4)     Nu în ultimul rând, trebuie evidențiat suportul inspecției judiciare acordat conducerii instanțelor judecătorești, atunci când există situații de conflict generate de neadmiterea influențelor necorespunzătoare din partea președinților și vicepreședinților de instanțe.

5)     Astfel, percepția publică asupra calității actului de justiție, dar și asupra selectivității justiției, se formează prin intermediul examinării cauzelor de rezonanță intens mediatizate.

6)     Respectiv, conducerea instanței, în loc să facă tot posibilul de a reduce presiunea asupra judecătorilor care examinează astfel de cauze, cu regret constatăm că anumiți președinți și vicepreședinți de instanță, prin diverse metode abuzive și ilegale contribuie la exercitarea acestor presiuni, creând suspiciuni întemeiate privind asumarea unor atribuții ”nescrise” față de politic.

Iată acestea și multe alte probleme trebuie discutate și soluționate la Adunarea Generală, împreună, nu doar de membrii CSM, dar și fiecare judecător în parte trebuie să conștientizeze rolul de purtător al puterii judecătorești, reprezentant în organul de autoadministrare a puterii judecătorești, adică în Adunarea Generală a Judecătorilor și să contribuie la fortificarea independenței sistemului judecătoresc și neadmiterea pe viitor a implicării politicului în administrarea sistemului judecătoresc. În urma celor relatate, considerăm că aceste subiecte urmează a fi incluse pe Agenda 2020 a Adunării Generale a Judecătorilor cu scopul de a găsi soluții reale în vederea sporirii încrederii societății în sistemul judecătoresc.

 Poze de la Conferință le găsiți aici: http://voxjust.md/gallery/album/15, iar video conferința o puteți viziona la următorul link: http://voxjust.md/gallery/video#lg=1&slide=3